Contextul replicii
[...]
- Acei care vor trăi peste o sută, două sute de ani și care ne vor disprețui la gândul cât de searbăd și de prostește ne-am trăit viața, aceia poate vor izbuti să fie fericiți. Noi însă...
- Ție și mie, o singură nădejde ne-a mai rămas: nădejdea că odată și odată, atunci când ne vom odihni în coșciugele noastre, vom visa și poate chiar visuri frumoase.
- Da, frate, în tot districtul ăsta erau numai doi oameni deștepți, deștepți și cumsecade: eu și cu tine.
- Dar viața asta anostă, viața asta vrednică de dispreț, ne-a năclăit, ne-a otrăvit sângele cu duhorile ei de hoit. Și am ajuns și noi niște făpturi josnice, ca toți ceilalți.
- Ah, dar nu mă duce cu vorba, dă-mi ce mi-ai luat.
- Ascultă, dacă vrei cu orice preț să o sfârșești cu viața, du-te în pădure și împușcă-te. Dar morfina dă-mi-o, că altfel vor ieși vorbe și bănuieli că ți-am dat-o chiar eu. Și-o să-mi fie de ajuns că va trebui să-ți fac autopsia.
- Crezi că e chiar atât de interesant? -Lasă-mă-n pace.
- Ah, bine că ai venit, Sonia.
- Unchiul dumitale mi-a luat din geantă un flacon cu morfină și nu vrea să mi-l dea înapoi.
- Spune-i că, la urma urmelor, nu-i lucru cu cap ceea ce face.
- Și nici nu mai am timp de pierdut. Trebuie să plec.
- Ai luat morfina, unchiule Vania?
- Poate că nu sunt mai puțin nenorocită decât tine și totuși nu deznădăjduiesc. Îndur și voi îndura până când mi se va curma viața de la sine. Rabdă și tu.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu