Dar viața asta anostă, viața asta vrednică de dispreț, ne-a năclăit, ne-a otrăvit sângele cu duhorile ei de hoit. Și am ajuns și noi niște făpturi josnice, ca toți ceilalți.
Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Unchiul Vania (1952).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:20:27.830 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Dă-mi ceva. Îmi arde în inimă.
- Dar viața asta anostă, viața asta vrednică de dispreț, ne-a năclăit, ne-a otrăvit sângele cu duhorile ei de hoit. Și am ajuns și noi niște făpturi josnice, ca toți ceilalți.
- Ah, dar nu mă duce cu vorba, dă-mi ce mi-ai luat.
- Crezi că e chiar atât de interesant?
- Ah, bine că ai venit, Sonia.
- Unchiul dumitale mi-a luat din geantă un flacon cu morfină și nu vrea să mi-l dea înapoi.
- Spune-i că, la urma urmelor, nu-i lucru cu cap ceea ce face.
[...]