Contextul replicii
[...]
- Doamne Dumnezeule, am 47 de ani. Dacă, să zicem, voi trăi până la 60 de ani, îmi mai rămân încă 13. Prea mult.
- Cum voi trăi acești 13 ani? Ce voi face? Cu ce am să îi umplu? Înțelegi? Înțelegi?
- Dacă aș putea trăi ce mai rămâne din viață în alt fel...
- Să te trezești într-o dimineață limpede și liniștită și să simți că ai început să trăiești din nou, că ai uitat tot trecutul, că s-a risipit ca un fum. Să începi... să începi o viață nouă.
- Spune, cu ce să încep? De unde?
- Ei, asta îmi place. Ce-i aia viața nouă? În halul nostru, al meu și al tău, nu ne mai rămâne nicio nădejde.
- Dă-mi ceva. Îmi arde în inimă.
- Isprăvește odată!
- Acei care vor trăi peste o sută, două sute de ani și care ne vor disprețui la gândul cât de searbăd și de prostește ne-am trăit viața, aceia poate vor izbuti să fie fericiți. Noi însă...
- Ție și mie, o singură nădejde ne-a mai rămas: nădejdea că odată și odată, atunci când ne vom odihni în coșciugele noastre, vom visa și poate chiar visuri frumoase.
- Da, frate, în tot districtul ăsta erau numai doi oameni deștepți, deștepți și cumsecade: eu și cu tine.
- Dar viața asta anostă, viața asta vrednică de dispreț, ne-a năclăit, ne-a otrăvit sângele cu duhorile ei de hoit. Și am ajuns și noi niște făpturi josnice, ca toți ceilalți.
- Ah, dar nu mă duce cu vorba, dă-mi ce mi-ai luat.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu